Acum 10 minute stateam in fata televizorului in sufragerie. Ma uitam pe MTv si tocmai difuzau o melodie a fetelor de la Pussycat Dolls si anume Stick with u. Nu a durat mai mult de 30 de secunde ca mi-au dat lacrimile. Si acum cand scriu imi vine sa plang, dar ma abtin pentru ca e sora mea mica langa mine facandu-si temele. In sufragerie eram singura si asta a fost norocul meu pentru ca nimeni din familie nu m-a vazut plangand pentru alte motive decat cele obisnuite. Nu-mi place sa fiu vazuta plangand, dar nu se poate. Mereu o sa existe cineva. Nu au fost multe persoane care m-au vazut plangand, dar sper sa nu mai fie. Melodia mi-a adus aminte de lucruri, multe lucruri. Am vazut multa lume fericita, cu o persoana alaturi care sa ii iubeasca si sa fie alaturi de ei neconditionat. Eu de ce nu am asa ceva? Eu am trecut prin multe si nu ma refer numai la probleme cu baietii, ca sa zic asa. Copilaria mea a fost ca oricare alta mai putin unele parti. Am avut probleme, dar nu am sa le mentionez niciodata pe acest blog. Sunt doar 2 sau cel mult 3 persoane care stiu despre ce e vorba, dar nu stiu tot si nici nu am sa spun.
Revenind la ce spuneam, am mai scris de cateva ori pe acest blog despre ce vreau. Si am sa scriu de cate ori va fi nevoie ca sa ma descarc, sa ma simt mai bine. Vreau pe cineva care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt. Pot fii nebuna, dar si linistita, pot fii uneori imprevizibila. Ma pot supara din motive stupide, dar nu-ti face griji, mie-mi trece repede. Iert aproape orice. Nu stiu de ce, dar o fac. Au fost cateva persoane care erau sigure ca dupa ce mi-au facut nu am sa le mai adresez niciun cuvant, ba chiar una mi-a spus:"nu-mi da ignore". Nu ti-am dat, pentru ca te-am iertat. De fiecare data cand ma supar pe cineva ii spun sa plece, sa ma lase in pace. De fapt eu vreau sa insiste, sa stea langa mine chiar daca i-as striga in fata ca il urasc. Pentru ca asa sunt eu. Cu cat il resping mai mult, cu atat il vreau mai aproape. Eu sunt mica, dar am multe de oferit. Mi-au spus multe persoane ca ma implic prea mult si sa incerc sa nu mai fac asta. Dar nu pot, asa sunt eu. Si nu, acum nu cred ca mai simt ceva pentru cineva. Stiu ce vreau. Pot fii si impulsiva, sa tip, sa fac ca toate alea, dar imi trece. Daca te plac si imi spui ca tie iti plac fetele linistite am sa devin o fata linistita. Am sa fiu ce-ti doresti ca sa-ti fac pe plac. Poate nu pot in totalitate, dar am sa incerc. Pentru ca eu vreau sa fii fericit, sa fiu fericita, sa fim fericiti. Daca ma supar sau ma enervez spun multe, dar nu ma lua in seama pentru ca dupa cateva minute tot eu am sa vin la tine. Daca esti suparat/a am sa fac orice e nevoie ca sa nu mai fii. In timp ce scriu ceva din cap imi zice:"abtine-te, nu plange." Incerc. Tocmai am fost la baie sa ma spal pe fata acum un minut. Mi-au dat lacrimile si Luminita (sora mea mai mica) m-a intrebat ce am. I-am zis ca mi-a intrat ceva in ochi si m-am dus la baie. M-a crezut pentru ca ma pot preface destul de bine. Pot zambi in orice circumstante si pot arata ca nu-mi pasa catusi de putin. In schimb, sufletul meu urla, tipa, plange si vrea un megafon ca sa se faca auzit. Dar eu nu vreau asta. Nu vreau sa arat ca imi pasa.
E oare gresit ca ma atrage cineva mai mic cu 5 luni? Oricum, o sa-mi treaca si asta. Suntem amici si nimic mai mult. Imi daduse o fata o idee, una foarte nebuna pe care as face-o, doar ca el ma stie mai "cuminte" si nu m-ar crede. Ar fi o farsa oricum. Ce stiu e ca am sa o fac, poate chiar lui.