Intotdeauna.

0 comentarii joi, 9 ianuarie 2014

Intotdeauna stia ca nu a facut nimic rau. Dar de ce? De ce sa pateasca asta? Atatea intrebari si niciun raspuns...
"Marta, nu iti fie frica. Esti puternica. Intotdeauna ai fost. O sa treci si peste asta.."
Lacrimi... Pentru ca doar asta mai poate sa faca, sa planga. Si atat. Nimic mai mult.
"Ar trebui sa fac ceva sa imi treaca starea asta. Dar ce? Il vreau inapoi. Dar m-a tradat, nu trebuie sa vreau asta. E un nesimtit. Nu m-a apreciat. Niciodata nu a facut-o. A trecut atata timp si nimic. Nu a stiut decat sa se joace cu tine. A fost un copil. Un copil fara maniere. CIne a avut mereu grija sa functioneze asa cum trebuie acea relatie? Tu, Marta, tu.
-Linisteste-te.
-Dar nu pot. Nu pot! Vreau sa urlu, vreau sa zbier, vreau...vreau sa sparg ceva.
-Stiu, si eu vreau asta. Dar nu are rost. Pentru ce? Ca sa te descarci? Poti sa faci altceva.
-Vreau sa se intoarca. Stiu ca daca doar ii spun "vino", nu o sa ezite o clipa. Dar nu trebuie. M-a tradat. M-a tradat in cel mai cumplit mod. Nu merita sa ii mai acord vreo sansa. Dar il vreau! Intelegi? Il vreau!
-Nu ne face bine, Marta, nu ne face bine deloc. Nu te mai gandi. Iesi afara. Plimba-te. E frig, da, nu ne place frigul, dar te imbraci gros. O sa fie bine. Noi intotdeauna ne-am descurcat singure. Pentru ca, oricum, si cand erai cu el, in majoritatea timpului erai singura. Te descurcai asa cum puteai, fara ajutorul lui."
Citeste pentru o ultima oara mesajele de la el. Nu cele de cand erau impreuna pentru ca nu le mai are. Le-a sters. Dar le are pe cele in care au discutat problema. Inca mai suspina. Nu s-a oprit din plans. Hohotele continua, si continua, si continua... Fara oprire. Se face tarziu. Ea inca sta. Se gandeste la el.
-Nu intelegi ca nu pot? Nu pot si nici nu vreau. Eu singura imi impun asta.
-Dar, Marta...
-M-ai distrus. Tu vezi in ce hal m-ai adus? Nu mai stiu de mine. Ma prabusesc pe strada. De ce ai venit? De ce nu ma lasi in pace?
-Stiu ca nu ti-e bine. Vreau sa am grija de tine. Nu suport sa te vad asa. Sunt un bou. Sunt un nemernic. Nu te-am meritat niciodata, nu te-am pretuit...
-Ma bucur ca iti dai seama. Macar acum la final. Te rog sa pleci.
-Dar nu vreau sa plec...si incepe sa planga. Vreau sa stau langa tine, sa stiu ca ti-e bine.
-Tu nu intelegi ca o sa imi fie mai rau daca stai aici? Daca te uiti la mine? Da, recunosc, vreau asta, dar nu-mi face bine. Eu nu merit asta.
-Nu, nu meritai ce ti-am facut. Dar eram un prost. Un copil mic si prost. Nu gandeam. Nu stiu ce aveam. In perioada aceea nici nu tineam atat de mult la tine.
-De ce mai bine nu mi-ai spus sa ne despartim si gata? Era mai simplu. Eram mai bine acum.
-Pentru ca nu voiam sa te pierd. Esti cea mai speciala, cea mai de pret persoana din viata mea. Nici nu iti imaginezi cat tin la tine...
-Observ, avand in vedere ce ai putut sa...
-Am fost un prost. Acum nu mai sunt. M-am schimbat. Uite cat de bine ne-a fost perioada asta.
-Nu mai conteaza. Nu te mai am nici pe tine. Niciodata nu te-am avut.
-Ba da, Marta. Plange. Mai ai, sunt aici. Nu plec.
O ia in brate.
-Lasa-ma! Nu ma mai atinge!
Marta se asaza pe scaun. El inca sta pe pat. Se asterne o liniste de mormant. Nu se aud decat suspinele ei. Vrea sa plece, dar vrea sa ramana. Il vrea, dar nu-l vrea. Lacrimile s-au oprit. E slabita. Nu mai are puteri. Abia poate sa vorbeasca. E palida. E distrusa. Nu mai suporta. Il vrea plecat, dar langa ea...
-Te rog...pleaca.
El se ridica de pe pat. Isi ia camasa, haina, ghiozdanul. Marta tine capul in jos. Nu vrea sa-l vada plecand. Incepe si plange iar. El vine si o ia in brate.
-Pleaca.
-O sa plangi in hohote cand o sa plec.
-Stiu. Doar pleaca, te rog. Pleaca. Pleaca.
O saruta pe obraz. Se duce spre usa. Intoarce capul pentru ultima oara. S-o vada. Marta isi ridica ochii din podea. Ochii ei inlacrimati. Se poate citi durerea. O ultima privire. Gata. Mii de cutite i-au strapuns inima. S-a terminat. Se aude usa inchizandu-se. Hohote de lacrimi. Nu se poate opri. Isi pune fata in maini si plange. Altceva nu mai are de facut. Alearga spre fereastra. Asteapta ca el sa treaca. Sa-l vada plecand...
-Gata, Marta, nu mai plange. O sa fie bine.
-Te-ai intalnit cu el pe hol?
-Da.
-Si, ce ti-a zis?
-Avea lacrimi in ochi. A zis sa am grija de tine. A zis ca e un bou si ca ii pare foarte rau.
Sofia se uita la Marta. Niciodata nu a vazut-o asa. Parca nu e ea. Unde e fata aceea vesela pe care o stia? Unde e zambetul acela care lumina o strada intreaga? O recunosteai dintr-o multime dupa zambet.
"Unde e Marta? Unde e? Ce s-a intamplat cu ea? Ce ti-au putut face, micuto... Te vad, ma uit la tine. Abia te mai tii pe picioare. Esti gata sa lesini."

De ce nu?

0 comentarii joi, 14 noiembrie 2013


“I don’t wanna lie / I’m gonna take what you’re giving / ‘Cuz I know you’re willing…"
Atmosfera incarcata de voie buna si muzica si mai buna.
“Cat de mult imi place melodia asta! Nici nu ma intereseaza ca se holbeaza lumea la mine! La ce va uitati? De parca nu toti dansati intr-un anumit fel sau aratati intr-un anumit fel…”
“And I can’t wait to finally explode”
“Cum danseaza! Se onduleaza si pana din par se onduleaza odata cu ea. Calmeaza-te, Tibi, las-o in pace!”
Refrenul melodiei tocmai s-a terminat. Au schimbat piesa.
“No doubt you look so fine”. Peter Andre. No se puede! Hai, Marta, nu te mai gandi la nimic. Danseaza doar.
Toti din incapere se lasa purtati de ritmul melodiei. Toti incearca sa isi aminteasca versurile. Toti incearca sa gaseasca o fata cu care sa danseze pe melodia asta. Dar Marta si Sofia sunt inca singure. Vin cativa si le invita la dans.
-Nu, multumesc.
-Dar de ce?
-Nu ma intereseaza.
-Noi suntem impreuna. Acum lasa-ne,da?
-Sunteti impreuna? Adica impreuna? Adica…gay?
-Lesbiene, da.
- Sofia! Nu conteaza, haide, lasa-ne in pace.
-Asa e, nu conteaza. Tot o sa dansez cu voi ca sunteti superbe.
-Dar tu nu intelegi ca nu ne intereseaza? Pleaca, domne, si lasa-ne in pace! Hai, cara-te!
“Asa ce ma scot astia dintr-ale mele. Nu inseamna nu. Nu e ca in nickname-ul lui Vali- Vali “NU inseamna DA” Dobrogeanu. “
Multimea danseaza incontinuu. Caldura pune stapanire pe camera. Stropii de transpiratie si-au trasat traiectoria. Hainele se lipesc de piele. Machiajul nu mai rezista, dar asta nu impiedica pe nimeni sa se opreasca. Miscari lascive, miscari de R&B, miscari de salsa.
“Copiii astia stiu de toate. Mai ales ea.” Tibi o soarbe in continuare din priviri. E discret, dar insistent. Marta nu observa cum isi plimba privirea pe fata ei, pe corpul ei care se unduieste fara oprire. Se face cald. Mult prea cald. Isi croieste drumul pana la bar rotindu-se precum o balerina si unduindu-se precum o dansatoare autentica de salsa. Gatul ii este uscat. “Asa-ti trebuie atunci cand cunosti  multe melodii si le canti pe toate in timp ce dansezi”, isi spunea.
-Buna. Da-mi si mie… “Nu ma aude.” Vreau si eu… “N-auzi? Nu sta locului deloc barmanul asta ca sa pot sa ii cer si eu o sticla cu apa.” O apa plata, te rog. La jumatate, da.
-Apa? Asta bei?
-Ai ceva impotriva?
“Nu e un bun inceput, Tibi. Ia, revino-ti.”
-Nicidecum. Doar ca nu imi imaginam ca la o petrecere se bea apa. Bere da, apa nu.
-Eu nu beau alcool. Nu imi place. “Calmeaza-te, draga! Nu e decat Tibi. Il cunosti, i-ai dat si add pe Facebook. Ti-a acceptat cererea de prietenie dupa o luna, dar nu-i bai. E doar un om. Ca si tine.”
-Deloc? Nici macar bere?
-Nici macar. De fapt, stai. Mint. Imi pare rau. Imi place berea cu lamaie. Si vodka.
-Vodka. Ai gusturi tari din cate observ. Nu te multumesti cu ceva simplu, asa ca berea.
-De ce as face-o? Daca pot mai mult, de ce nu?
-Asa e. Ai dreptate. Eu sunt Tibi.
-Stiu. Eu sunt Marta. Te cunosc. Esti Tibi, mult prea cunoscutul compozitor al Romaniei,nascut in Brasov, antrenorul de la Vocea Romaniei. Ascult muzica pe care o compui. Muzica buna, ce pot sa spun.
-Wow, dar cunosti ceva lucruri despre mine. Si iti multumesc.
-Crede-ma, ai fi uimit cate lucruri cunosc. Si nu numai despre tine. Cu placinta.
-Placinta?
-De mere. Chiar mi-e pofta. Uite, mi-a parut bine sa te cunosc, dar eu ma voi intoarce la prietena mea. Distractie placuta in continuare, baiete. Mi-a parut bine sa te cunosc.
-Si mie. Poate ne mai vedem.
“Zambeste-I si pleaca. Atat. Bun, foarte bine. Acum incearca sa te tii pe picioare, Marta. Foarte bine.”

Se intoarce la Sofia. Tibi ramane la bar. Isi continua activitatea. Cateva fete vin la el. Marta observa. Se enerveaza. Se supara. Nici ea nu stie ce simte. “Am facut-o de oaie. De cand visez ca o sa am si eu o conversatie cu el si uite ce a iesit. Tantaloaica mica ce esti! La propriu, ca n-ai decat 1,55. Dar, cum ar spune Cream:  1,55, 43 de kg, calitate superioara.” Tibi intra in discutie cu fetele. Ele nu vor decat un lucru. Se vede dupa fata lor. Se simte si in aer. Toata lumea stie asta. Toti se uita suspect. 

Muzica si ganduri

0 comentarii joi, 18 aprilie 2013

Intentionam sa sterg anumite postari. M-am gandit mai bine si mi-am spus ca nu se intampla nimic daca le voi lasa aici. Sunt ale mele.
M-am intors. Definitiv (sper) de data asta.
Si acum voi vorbi despre muzica. Muzica buna. Avand in vedere ca se apropie vara, El Negro incepe sa isi pregateasca terenul pentru a-mi tine companie pe toata durata verii. Pentru ca asa se intampla. Vara se asculta El Negro. Mai ales cand conduci. Ploiesti-Bucuresti si boxele soptesc "Vara asta e o ciocolata". Bucuresti-Alexandria si "Aprinde-ti visele". Alexandria-Turnu Magurele si "Cheama-ma sa dansam pana tarziu". Si, nu in ultimul rand, Turnu Magurele-Islaz si "Lasa muzica sa curga usor".
Fredonand fara incetare in timp ce mainile aluneca pe volan inconstient. Nu mai gandesti, doar faci. Totul depinde de instinct. Si te simti liber. Tu, soseaua si EL Negro. Nu iti mai trebuie nimic. Ai putea sa traiesti asa pe vecie.
"Seara prin perdeaua de stele / Tainuia un sarut la un film american" si coltul drept al gurii se ridica incetisor. Ti-aduci aminte de toate lucrurile placute traite. Pe sosea nu vezi masini. Te vezi pe tine bucurandu-te din plin de viata. Si te simti mult prea bine ca sa mai vrei sa te opresti.
"Ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala". Si incepi sa te gandesti cum ai putea sa fii un om mai bun, un om responsabil, rational. Ce poti face pentru a salva omenirea, planeta? Cum poti sa ajuti?
"Be what you wanna be". Naturaletea, unicitatea. Da. Fiecare om e unic in felul sau. Sa iti intre bine in cap.

Si va las si cu o melodie de noapte buna. Sau buna dimineata. E aproape 2.

P.S. Apar si eu in videoclip cateva secunde. Nu ma laud. Chiar deloc.

Fara titlu.

1 comentarii luni, 23 ianuarie 2012

 Maria este studenta in anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. Ea sta in Targu Mures, insa a vrut sa studieze la Bucuresti stiind ca o sa aiba mai multe sanse de angajare aici. Nu este prea inalta (are 160 cm), are parul castaniu si lung, ochii verzi precum jadul, gura cu buza de sus micuta si angelica, si cea de jos mare si demonica. Sufera de dubla personalitate de la varsta de 10 ani, dar face terapie si a invatat sa se controleze. Nu in totalitate, dar e totusi bine. Ii plac plimbarile vara prin parc, inspirand parfumul florilor si auzind pasarele si copiii jucandu-se. Ii e dor de asa ceva. Mama ei este designer de moda si este mai tot timpul plecata de acasa, iar tatal ei isi petrece toata ziua la birou. Detine o firma de publicitate. Maria este singura la parinti, dar niciodata nu i-a lipsit compania, desi mereu se simtea singura. Parintii ei, desi nu erau alaturi de ea, nu au lasat-o sa iasa din casa prea des pentru a se juca cu toti ceilalti copii. Statea in curte si privea printre gratiile gardului jocurile si veselia copiilor. In schimb, ea se juca intotdeauna cu dadaca si cu nepotul ei care era cu un an mai mare si pe care nu prea il suferea. Intotdeauna stia ca ceva nu e in regula cu ea, pana a avut prima scapare.
  Era vara, soarele abia isi luase ramas bun de la cer si fugise in barlogul lui. Maria avea 10 ani. Statea la geam si privea jocul stelelor. A auzit un raset de copil sub fereastra sa. L-a vazut pe Mircea, un baiat de pe strada. Se ascundea dupa un tufis. Se juca de-a v-ati ascunselea. Deodata, de nicaieri, Maria a inceput sa tipe, sa urle. Luase creioanele colorate de pe masa si incepuse sa arunce cu ele in Mircea. Acesta, speriat, a fugit acasa. In urmatorul minut a aparut "tanti Steluta", cum ii spunea Maria, ea fiind dadaca ei. Maria urla, tipa, striga, tanti Steluta incearca s-o calmeze, dar fara rezultat. Deodata, Maria se opreste, se uita la dadaca si ii spune:
-Ce faci aici?
Tanti Steluta se sperie. A uitat ce a facut sau pur si simplu se preface?
T.S. -Am vent la tine. Te-am auzit tipand si am venit fuguta sa vad ce a patit fetita mea.
M-Nu am tipat, tanti Steluta. Stateam pe pat. Nu am tipat. Cred ca ai nevoie de somn.
T.S.-Draga tantii, te-am auzit. Nu e cazul sa minti. Hai, vino la mine si spune-mi ce a patit cea mai frumoasa fetita din lume.
M- Nu am patit nimic. Ti-am spus deja, stateam in pat, ma pregateam sa dorm. Deodata, m-am trezit in picioare si cu tine in fata mea.
T. S.-Nu-i nimic. Spune-mi, ai facut vreo prostioara si nu vrei sa-mi spui? Nu o sa te cert.
M- Nu am facut nimic. De ce nu ma crezi?
T.S.-Te cred, scumpo, te cred.
  Dadaca isi ia fetita in brate si o pupa pe frunte. O asaza in pat si ii citeste o poveste inainte sa adoarma.
M-Povestea cu printesa, povestea cu printesa!
T.S-Ti-am citit multe povesti cu printese. Despre care vorbesti?
M-Era ceva cu niste oameni mici dintr-o padure.
T.S-Da, Alba ca Zapada si cei 7 pitici.
  Tanti Steluta ii citeste pvestea Mariei, insa pe la jumatatea povestii Maria deja adormise. Dadaca iese incet din camera si se duce direct la Mirela, mama Mariei. Ii povesteste episodul de mai devreme, insa Mirela crede ca Maria doar s-a prefacut. Pentru orice eventualitate, ea a hotarat ca a doua zi fetita sa consulte medicul de familie. Acesta a hotarat sa ii dea trimitere la psihiatrie. Asa s-a aflat ce avea de fapt Maria.

Video

6 comentarii vineri, 20 ianuarie 2012

 Sesiunea a venit. Prea multe pe cap. Vreau doar sa va arat unele mici proiecte facute.
Scuzati calitatea. Suntem la inceput.

video

Cam asa decurge sesiunea, nu?


video

                                 

Pariuri

1 comentarii joi, 8 decembrie 2011

Pariuri. Cred ca acesta e subiectul de azi.
Ai facut pariuri pana acum? Nu ma refer la pariuri stupide, ci la cele importante. Ai pariat pe ceva important? E stupid sa ai atata orgoliu.
Oricum, stiati ca atingerea unei femei ii face pe barbati sa parieze mai mult? Acestia continua sa parieze din ce in ce mai mult daca simt atingerea unei femei pe spate. Pe cand, daca un barbat il atinge, nu se intampla nimic.
Destul de interesant. Inca un lucru care ne demonstreaza ce putere avem asupra barbatilor. Nu despre asta era vorba. Te-ai gandit cum ar fi sa pariezi pe propriul tau viitor? De exemplu, sa pariezi pe mersul la facultate in strainatate. Ai pierdut pariul, nu te-ai dus in alta tara sa studiezi. In schimb, ti-ai continuat viata de aici, ti-a mers destul de bine. Ai terminat facultatea, ai gasit o slujba buna, ai intalnit pe cineva. Dar, totusi, parca lipseste ceva. Ai fi vrut sa afli cum ar fi fost sa te duci in alta tara. Sa cunosti alti oameni, alte locuri. Asta nu inseamna ca te detasai complet de lumea ta de aici, ci ca explorai lucruri noi. Nu uiti, studiezi.
Sper ca v-am dat de gandit.

Am revenit

0 comentarii marți, 6 decembrie 2011

O sa revin la scris. Sau cel putin sper. Nu am mai scris de pe 1 august. S-au intamplat multe lucruri de atunci, dar nu are rost sa le povestesc. Doar o sa mentionez ca oficial sunt studenta (de doua luni).
  Oricum, incerc sa gasesc un subiect de dezbatut. Dar se pare ca nu prea gasesc. Dar hai sa vorbim despre sentimente, despre persoane. E un lucru bun sa te schimbi pentru cineva? Sau trebuie sa ajungeti amandoi la un compromis? Lumea se rezuma la schimbare sau la compromis? Care din cele doua e un lucru benefic? Cati dintre voi si-au pus aceste intrebari si de cate ori?
  Schimbarea, parerea mea, e un lucru bun atunci cand chiar este nevoie de ea. Dar in mare parte este vorba despre compromis. Daca vrei sa mearga, sa va intelegeti, e nevoie de compromis. O sa spui ca nu, nu o sa aveti nevoie. Dar te minti singura. E nevoie.
   Si lupta continua...