Fara titlu.

luni, 23 ianuarie 2012

 Maria este studenta in anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. Ea sta in Targu Mures, insa a vrut sa studieze la Bucuresti stiind ca o sa aiba mai multe sanse de angajare aici. Nu este prea inalta (are 160 cm), are parul castaniu si lung, ochii verzi precum jadul, gura cu buza de sus micuta si angelica, si cea de jos mare si demonica. Sufera de dubla personalitate de la varsta de 10 ani, dar face terapie si a invatat sa se controleze. Nu in totalitate, dar e totusi bine. Ii plac plimbarile vara prin parc, inspirand parfumul florilor si auzind pasarele si copiii jucandu-se. Ii e dor de asa ceva. Mama ei este designer de moda si este mai tot timpul plecata de acasa, iar tatal ei isi petrece toata ziua la birou. Detine o firma de publicitate. Maria este singura la parinti, dar niciodata nu i-a lipsit compania, desi mereu se simtea singura. Parintii ei, desi nu erau alaturi de ea, nu au lasat-o sa iasa din casa prea des pentru a se juca cu toti ceilalti copii. Statea in curte si privea printre gratiile gardului jocurile si veselia copiilor. In schimb, ea se juca intotdeauna cu dadaca si cu nepotul ei care era cu un an mai mare si pe care nu prea il suferea. Intotdeauna stia ca ceva nu e in regula cu ea, pana a avut prima scapare.
  Era vara, soarele abia isi luase ramas bun de la cer si fugise in barlogul lui. Maria avea 10 ani. Statea la geam si privea jocul stelelor. A auzit un raset de copil sub fereastra sa. L-a vazut pe Mircea, un baiat de pe strada. Se ascundea dupa un tufis. Se juca de-a v-ati ascunselea. Deodata, de nicaieri, Maria a inceput sa tipe, sa urle. Luase creioanele colorate de pe masa si incepuse sa arunce cu ele in Mircea. Acesta, speriat, a fugit acasa. In urmatorul minut a aparut "tanti Steluta", cum ii spunea Maria, ea fiind dadaca ei. Maria urla, tipa, striga, tanti Steluta incearca s-o calmeze, dar fara rezultat. Deodata, Maria se opreste, se uita la dadaca si ii spune:
-Ce faci aici?
Tanti Steluta se sperie. A uitat ce a facut sau pur si simplu se preface?
T.S. -Am vent la tine. Te-am auzit tipand si am venit fuguta sa vad ce a patit fetita mea.
M-Nu am tipat, tanti Steluta. Stateam pe pat. Nu am tipat. Cred ca ai nevoie de somn.
T.S.-Draga tantii, te-am auzit. Nu e cazul sa minti. Hai, vino la mine si spune-mi ce a patit cea mai frumoasa fetita din lume.
M- Nu am patit nimic. Ti-am spus deja, stateam in pat, ma pregateam sa dorm. Deodata, m-am trezit in picioare si cu tine in fata mea.
T. S.-Nu-i nimic. Spune-mi, ai facut vreo prostioara si nu vrei sa-mi spui? Nu o sa te cert.
M- Nu am facut nimic. De ce nu ma crezi?
T.S.-Te cred, scumpo, te cred.
  Dadaca isi ia fetita in brate si o pupa pe frunte. O asaza in pat si ii citeste o poveste inainte sa adoarma.
M-Povestea cu printesa, povestea cu printesa!
T.S-Ti-am citit multe povesti cu printese. Despre care vorbesti?
M-Era ceva cu niste oameni mici dintr-o padure.
T.S-Da, Alba ca Zapada si cei 7 pitici.
  Tanti Steluta ii citeste pvestea Mariei, insa pe la jumatatea povestii Maria deja adormise. Dadaca iese incet din camera si se duce direct la Mirela, mama Mariei. Ii povesteste episodul de mai devreme, insa Mirela crede ca Maria doar s-a prefacut. Pentru orice eventualitate, ea a hotarat ca a doua zi fetita sa consulte medicul de familie. Acesta a hotarat sa ii dea trimitere la psihiatrie. Asa s-a aflat ce avea de fapt Maria.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Ce are Maria avem fiecare în noi. E vorba doar de-o perioadă de timp până ne dăm seama. Poate apărea în serii mici, repetate, sau poate apărea deodată şi să ne schimbe întreaga structură. Întrebarea nu este când se va întâmpla, ci dacă ne vom da seama?

Trimiteți un comentariu