Playlist-ul de saptamana asta. Si de saptamana trecuta. Si de saptamana urmatoare.
1)Katy Perry-Teenage Dream
2)Beyonce-Why don't you love me
3)Ellie Goulding-Starry eyed
4)Ellie Goulding-Guns and horses
5)Ellie Goulding-This love
6)Maroon 5-Misery
7)Maroon 5-She will be loved
8)Maroon 5-This love
9)No doubt-It's my life
10)No doubt-Don't speak
11)Gwen Stefani-Cool
12)Les Elephants Bizarre-Hello says the devil
13)The XX-Shelter
14)Freestlyers-Push up
15)Belladonnakillz-Tribute 2 drugz
16)Cary Brothers-Ride
17)Example-Won't go quietly
18)Kesha-Take it off
19)Mr. Levy-Superstar
20)Skizzo Skillz-Crima
Lista.
Lista. Cu ce vreau. De facultate am mai pomenit asa ca o lasam deoparte pe asta. Vreau un trandafir rosu de ziua mea. Nu conteaza de la cine e. Nu conteaza daca e tot ce primesc, dar vreau un trandafir rosu. Daca nu am sa primesc o sa-mi cumpar singura. Mai vreau carnetul de sofer. Inca o luna si pot sa imi bag dosarul, dar pana atunci sa termin orele si sa mai invat pentru sala. Vreau sa fie totul bine intre prietenii mei. Vreau ca macar anul acesta sa fie asa cum trebuie. Cel mai bun, cel mai amuzant, cel mai iubit. Eu personal o sa profit de el cat de mult pot. O sa impart zambete in stanga si in dreapta, o sa zburd cum stiu eu mai bine si o sa incerc sa inlatur resentimentele. Nu e bine pentru mine. Eu nu sunt asa. O sa incerc sa revin la cea de dinainte. Pe mai tarziu si nu uitati: Iubiti cu cap pana peste cap!
Dialog. Creata Vs Elena.
Curly Helen: . desi nu ma cunosc asa de bine cum ar trebui si mi-as dori.
adda . Alexandra: uita-te in oglinda mai mult si pune-ti intrebari
Nu m-am uitat in oglinda. Nu a fost nevoie pentru dialogul ce urmeaza. E adevarat ceea ce scriu acum, aici.
Elena: Buna. Sunt elena. Tu?
Creata: Buna. Eu sunt creata....bucata ailalta din tine. aia care are in componenta numa' chestii crete.
E: Si eu sunt bucata elena. Tu ce mai faci? Bine, linistita?
C: Supravietuiesc junglei. dar, faptul ca sunt creata, si nu orice creata, in curand rosie in cap, pt ca la banchet o sa ma fac rosie, si cu toate partile crete din mine ma face sa ma consider oarecum unica.
E: Eh. noi sa fim sanatosi. si eu la fel. Doar ca eu ma stiu doar de elena. adica, toate partile mele, elene sunt dubioase. Nu stiu de ce. Nu ma cunosc prea bine.
C: Ti s-a intamplat vreodata sa te simti inferioara? Sau sa simti ca nu ai loc in lumea asta?
E: De foarte multe ori. Simti ca nu mai ai nimic. Esti pustiu. Si in exterior si in interior.
C: Stiu sentimentul. Si eu am patit asta. Nici nu cred ca am degete destule ca sa numar.
E: Dar tu te-ai simtit singura desi aveai foarte multe persoane in jurul tau? Chiar daca ei erau prietenii tai?
(adda . Alexandra: nu o da in tragedie)
C: Deja ma iei peste picior. Da' ce crezi tu, ca lumea e perfecta? Daca-s creata gata, n-am nimic? Nu tu sentimente, nu tu nimic?
E: Scuze. Nu am vrut. Dar nu o mai lua asa personal. De ce te enervezi asa rau? Ce ti-au facut?
C: De parca nu ai stii. Ce naiba! Nu esti o parte din mine? Vrei sa te injur sa te trezesti la realitate? Lumea-i un cacat ma, un cacat.
E: Ma, tu ce-ai mancat? Sigur ceva stricat. Laptele din frigider era expirat de o luna sau ce?
C: Ma proasto, ce-ai? Vrei sa te pocnesc? Poate ca sunt o parte din tine, dar asta nu o sa ma impiedice sa dau in mine.
E: Tu nu vezi ca lumea asta are si o parte buna? Nu vrei s-o vezi? Uite-o. ai o portita peste tot. Dar tu nu vrei sa le vezi. Sunt si lucruri frumoase in lumea asta. Bine, nu exista inorogi sau zane (o zana, doua zana) sau mai stiu eu ce, dar e totusi bine.
E: Uite. Ai prieteni. Sunt alaturi de tine. Stii cum se zice:"o prietenie trece si prin foc". E adevarat. Ei or sa fie acolo. Si ce-o sa te mai distrezi la reuniunea de 10 ani. Mai stii cand am facut aplicatia de pe facebook unde zicea ca izza o sa vina cu poze cu pisicile ei? Poftim, sunt si lucruri frumoase.
C: Visatoareo! Nu o sa rezisti asa. Bine ca sunt eu aici sa te rezolv ca altfel te-ai duce naibii de tot. Naiva mai esti! nu stiu cin' te-a invatat asa, dar prost a mai facut-o.
E:: Stii ceva? Nu-ti permit sa vorbesti asa cu mine. Cine te crezi pana la urma? Esti parte din mine. Si ce? Eu te completez. Trebuie sa ne intelegem. Binele si raul. Ingerul si demonul. Un pic asa si un pic asa. Cate-un pic din fiecare si gata elena creata. Cea care trebuie. Poti sa consideri ca suntem siameze. Nedespartite. O sa fim una langa alta orice s-ar intampla. Si stii ce? Poti sa ma injuri, sa faci ce vrei, dar eu nu o sa te las. Si stii de ce? Pentru ca pot si vreau!
C: Hai ca deja ma obosesti. Ce atatea ganduri fericite? Mai ai sa-mi spui de fluturi roz si zana maseluta si mos craciun. Baga-le si p-astea la inaintare.
E: Te iert pentru ceea ce spui. Nu stii ce spui. Viata ti-a spus sa fii mai dura. Dar stii ce mi-a spus mie? "Visele pot deveni realitate. Asta depinde de tine. Noroc? Ce-i ala? Nu exista. Esti doar tu contra tuturor".
C: Pe bune acu, de ce imi tii morala? Nu esti mama. Stai la locul tau si lasa-ma in pace. Sunt cum vreau.
Ea: Stii, imi pare bine ca totusi esti mai puternica. Eu sunt mai slaba. Tu ma ajuti cand am nevoie. Nu uita, esti o parte din mine si orice ar fi o sa fiu alaturi de tine. Acum scuza-ma dar trebuie sa plec.
adda . Alexandra: uita-te in oglinda mai mult si pune-ti intrebari
Nu m-am uitat in oglinda. Nu a fost nevoie pentru dialogul ce urmeaza. E adevarat ceea ce scriu acum, aici.
Elena: Buna. Sunt elena. Tu?
Creata: Buna. Eu sunt creata....bucata ailalta din tine. aia care are in componenta numa' chestii crete.
E: Si eu sunt bucata elena. Tu ce mai faci? Bine, linistita?
C: Supravietuiesc junglei. dar, faptul ca sunt creata, si nu orice creata, in curand rosie in cap, pt ca la banchet o sa ma fac rosie, si cu toate partile crete din mine ma face sa ma consider oarecum unica.
E: Eh. noi sa fim sanatosi. si eu la fel. Doar ca eu ma stiu doar de elena. adica, toate partile mele, elene sunt dubioase. Nu stiu de ce. Nu ma cunosc prea bine.
C: Ti s-a intamplat vreodata sa te simti inferioara? Sau sa simti ca nu ai loc in lumea asta?
E: De foarte multe ori. Simti ca nu mai ai nimic. Esti pustiu. Si in exterior si in interior.
C: Stiu sentimentul. Si eu am patit asta. Nici nu cred ca am degete destule ca sa numar.
E: Dar tu te-ai simtit singura desi aveai foarte multe persoane in jurul tau? Chiar daca ei erau prietenii tai?
(adda . Alexandra: nu o da in tragedie)
C: Deja ma iei peste picior. Da' ce crezi tu, ca lumea e perfecta? Daca-s creata gata, n-am nimic? Nu tu sentimente, nu tu nimic?
E: Scuze. Nu am vrut. Dar nu o mai lua asa personal. De ce te enervezi asa rau? Ce ti-au facut?
C: De parca nu ai stii. Ce naiba! Nu esti o parte din mine? Vrei sa te injur sa te trezesti la realitate? Lumea-i un cacat ma, un cacat.
E: Ma, tu ce-ai mancat? Sigur ceva stricat. Laptele din frigider era expirat de o luna sau ce?
C: Ma proasto, ce-ai? Vrei sa te pocnesc? Poate ca sunt o parte din tine, dar asta nu o sa ma impiedice sa dau in mine.
E: Tu nu vezi ca lumea asta are si o parte buna? Nu vrei s-o vezi? Uite-o. ai o portita peste tot. Dar tu nu vrei sa le vezi. Sunt si lucruri frumoase in lumea asta. Bine, nu exista inorogi sau zane (o zana, doua zana) sau mai stiu eu ce, dar e totusi bine.
E: Uite. Ai prieteni. Sunt alaturi de tine. Stii cum se zice:"o prietenie trece si prin foc". E adevarat. Ei or sa fie acolo. Si ce-o sa te mai distrezi la reuniunea de 10 ani. Mai stii cand am facut aplicatia de pe facebook unde zicea ca izza o sa vina cu poze cu pisicile ei? Poftim, sunt si lucruri frumoase.
C: Visatoareo! Nu o sa rezisti asa. Bine ca sunt eu aici sa te rezolv ca altfel te-ai duce naibii de tot. Naiva mai esti! nu stiu cin' te-a invatat asa, dar prost a mai facut-o.
E:: Stii ceva? Nu-ti permit sa vorbesti asa cu mine. Cine te crezi pana la urma? Esti parte din mine. Si ce? Eu te completez. Trebuie sa ne intelegem. Binele si raul. Ingerul si demonul. Un pic asa si un pic asa. Cate-un pic din fiecare si gata elena creata. Cea care trebuie. Poti sa consideri ca suntem siameze. Nedespartite. O sa fim una langa alta orice s-ar intampla. Si stii ce? Poti sa ma injuri, sa faci ce vrei, dar eu nu o sa te las. Si stii de ce? Pentru ca pot si vreau!
C: Hai ca deja ma obosesti. Ce atatea ganduri fericite? Mai ai sa-mi spui de fluturi roz si zana maseluta si mos craciun. Baga-le si p-astea la inaintare.
E: Te iert pentru ceea ce spui. Nu stii ce spui. Viata ti-a spus sa fii mai dura. Dar stii ce mi-a spus mie? "Visele pot deveni realitate. Asta depinde de tine. Noroc? Ce-i ala? Nu exista. Esti doar tu contra tuturor".
C: Pe bune acu, de ce imi tii morala? Nu esti mama. Stai la locul tau si lasa-ma in pace. Sunt cum vreau.
Ea: Stii, imi pare bine ca totusi esti mai puternica. Eu sunt mai slaba. Tu ma ajuti cand am nevoie. Nu uita, esti o parte din mine si orice ar fi o sa fiu alaturi de tine. Acum scuza-ma dar trebuie sa plec.
Oboseala, lene, scenarii.
Oboseala mai are putin si ma doboara. Ochii stau sa pice pe birou si sa lase o alta parte goala in mine. Nu se intampla. N-au cum sa pice. Imaginatia mea isi face de cap. Pe fundal se aude Jason Mraz-Lucky. Vorbesc cu Izza pe facebook. Prea lene sa vorbes cu ea pe mess. Incep sa ma gandesc. La multe. Uneori imi imaginez diferite scenarii. Eu, tu sau altcineva. Eu, tu si altcineva. Eu singura. Eu si ploaia. Uneori am atatea in cap si as vrea sa scriu despre fiecare in parte, dar nu pot pentru ca e vraiste acolo. Ideile se imbina intre ele intr-un fel in care transpunerea separat mi-e imposibila, iar scrierea impreuna inca n-am inceput-o. Cine stie ce iese. Ce am acum in cap e asa (intre timp eu si Izza ne hotaram sa vorbim pe mess):
I: Tipul e confuz. Oare chiar a facut bine ce a facut? Sau pur si simplu vrea sa se simta mai putin vinovat? Incepe sa se gandeasca. Stie ca nu trebuia sa faca asta, dar totusi a facut-o. Dar totusi, nu a fost vina lui, dar ea nu vrea sa inteleaga. Nu poate sa inteleaga. In sfarsit, ea putea sa aiba incredere in cineva si se simtea iubita intr-un final dupa atatea dezamagiri. Dar uite ca totusi nu a fost asa. Din nou a patit ceva. Doar ca ceva se schimbase. El chiar tinea la ea, fata de restul. Dar nu stia ce sa faca. Ar fi vrut sa nu-l mai vada niciodata, sa uite tot ce se intamplase, dar era prea greu. Ceva din ea nu o lasa sa-l ierte, ceva puternic, dar totusi fara nicio putere. Stateau fiecare in alta camera, in aceeasi casa in care se tinea petrecerea. Ea se hotarase. Isi ia geaca si pleaca. Se urca in masina si pleaca. Nu se mai vad de atunci.
II: Trec 3 ani. Se intalnesc intamplator intr-un oras mare, prea mare pentru o asemenea sansa, dar totusi se intalnesc. El fuge dupa ea cand o vede. Se opreste in spatele ei si ii striga numele. Ea ramane paralizata cand ii aude vocea si intorcandu-se usor dupa cateva secunde incepe sa tremure. Schiteaza un zambet pe fata, acelasi dintotdeauna. Dar tot tremura. Nu-l uitase. Nu stiau cum sa-si vorbeasca, ce sa vorbeasca. Se rezuma la o imbratisare de cateva minute. Lumea trecea pe strada si se uita la ei, dar lor nu le pasa. Se strang asa de tare in brate incat nu mai pot sa respire si isi dau drumul incet, dar nu de tot. Se uita unul in ochii celuilalt si parca tot ce ar vrea sa-si spuna este transmis printr-un dialog intre cei patru ochi. Ei incep sa-i dea lacrimile si prefera sa-i spuna un simplu "pa" si pleaca inlacrimata. El o urmeaza, dar ea ii spune ca nu poate sa stea. Si o lasa sa plece.
III: Trec doua saptamani. Ei se gandeau cu teama si totodata un zambet larg pe fata unul la celalalt. Isi face curaj si o suna. Ea, sta la fereastra si se uita pe geam la orasul aglomerat si deodata ii apare pe sticla unul din cele mai frumoase momente petrecute cu el. Se trezeste parca din transa odata cu telefonul ce suna. Vede numele lui pe ecran si incepe sa tremure. Nu putea sa-i raspunda. Pur si simplu nu putea, nu stia ce sa-i spuna.
I: Tipul e confuz. Oare chiar a facut bine ce a facut? Sau pur si simplu vrea sa se simta mai putin vinovat? Incepe sa se gandeasca. Stie ca nu trebuia sa faca asta, dar totusi a facut-o. Dar totusi, nu a fost vina lui, dar ea nu vrea sa inteleaga. Nu poate sa inteleaga. In sfarsit, ea putea sa aiba incredere in cineva si se simtea iubita intr-un final dupa atatea dezamagiri. Dar uite ca totusi nu a fost asa. Din nou a patit ceva. Doar ca ceva se schimbase. El chiar tinea la ea, fata de restul. Dar nu stia ce sa faca. Ar fi vrut sa nu-l mai vada niciodata, sa uite tot ce se intamplase, dar era prea greu. Ceva din ea nu o lasa sa-l ierte, ceva puternic, dar totusi fara nicio putere. Stateau fiecare in alta camera, in aceeasi casa in care se tinea petrecerea. Ea se hotarase. Isi ia geaca si pleaca. Se urca in masina si pleaca. Nu se mai vad de atunci.
II: Trec 3 ani. Se intalnesc intamplator intr-un oras mare, prea mare pentru o asemenea sansa, dar totusi se intalnesc. El fuge dupa ea cand o vede. Se opreste in spatele ei si ii striga numele. Ea ramane paralizata cand ii aude vocea si intorcandu-se usor dupa cateva secunde incepe sa tremure. Schiteaza un zambet pe fata, acelasi dintotdeauna. Dar tot tremura. Nu-l uitase. Nu stiau cum sa-si vorbeasca, ce sa vorbeasca. Se rezuma la o imbratisare de cateva minute. Lumea trecea pe strada si se uita la ei, dar lor nu le pasa. Se strang asa de tare in brate incat nu mai pot sa respire si isi dau drumul incet, dar nu de tot. Se uita unul in ochii celuilalt si parca tot ce ar vrea sa-si spuna este transmis printr-un dialog intre cei patru ochi. Ei incep sa-i dea lacrimile si prefera sa-i spuna un simplu "pa" si pleaca inlacrimata. El o urmeaza, dar ea ii spune ca nu poate sa stea. Si o lasa sa plece.
III: Trec doua saptamani. Ei se gandeau cu teama si totodata un zambet larg pe fata unul la celalalt. Isi face curaj si o suna. Ea, sta la fereastra si se uita pe geam la orasul aglomerat si deodata ii apare pe sticla unul din cele mai frumoase momente petrecute cu el. Se trezeste parca din transa odata cu telefonul ce suna. Vede numele lui pe ecran si incepe sa tremure. Nu putea sa-i raspunda. Pur si simplu nu putea, nu stia ce sa-i spuna.
Cause she won't be loved.
Totul e bine si frumos. Sa vedem pana cand. M-am cam invatat sa pun raul inainte si sa ma gandesc la cele mai groaznice lucruri care mi s-ar putea intampla. Tocmai d-aia am avut o perioada in care ma gandeam cum ar fi daca as muri. Cine m-ar plange, cine mi-ar aduce niste buruieni ca na, florile sunt scumpe, la mormant. Probabil lumea ar veni la coliva, la mancare. Na c-am deviat de la subiect. Cum spuneam, oare cat o sa dureze si lucurul asta? Ca oricum, ce-i frumos repede se mai termina. M-am invatat ca lumea sa profite de mine si sa ii pun pe toti pe primul loc si persoana mea pe a doua. Am zis ca m-am schimbat. Asa si e. La fel de naiva nu mai sunt. Dar tot las ce am ca sa ii ajut pe restul. Can't help it. Problema e ca de fiecare data eu sunt cea dezamagita desi fac un lucru bun. Dar cum zicea cineva:"daca ai facut ce trebuie nu inseamna neaparat ca o sa ai un final fericit". Asa e. Inca nu dai semne ca ma folosesti, dar nu e timpul pierdut. Pai ce naiba, toata lumea a facut-o. Si finalul ghici care o sa fie. Acelasi dintotdeauna. Si eu ca fraiera traiesc din vise. Ca intotdeauna. Toti vor ceva de la mine. Poate o sa vina si timpul cand o sa ma gandesc mai mult la mine, la ce vreau, la ce imi face bine. Mi-ai spus ca nu e bine sa gandesc asa. Nu vreau sa gandesc asa, dar pur si simplu altfel nu pot. Sunt lucruri care te marcheaza si iti influenteaza felul de a gandi. Asa si la mine. Ca oricum, lucruri bune nu prea mi se intampla mie.
Na ca a inceput si scoala. Clasa a 12-a. Bac. Sper sa-l iau la mate. Sper sa intru acolo unde-mi doresc. Desi sunt unele persoane care imi spun ca jurnalismul e un rahat. Ei bine, desi imi urli chestia asta in cap, pentru ca frumos nu stii sa vorbesti, de fiecare data cand poti eu o sa-ti demonstrez ca nu e asa. Nimic nu-i bun pentru tine. Dar de ce sa ma mai obosesc sa iti demonstrez cand oricum tie nu o sa-ti pese? Tot ca tine o lasi. Eu nu-s buna de nimic. Chiar tu mi-ai zis asta. Oricum, revenind, ultimul an de liceu. Au trecut prea repede anii. Cum spuneam mai sus, ce-i frumos se termina repede.
Va las cu o melodie. Doar ca se schimba o chestie la ea. E de fapt:"Cause she won't be loved".Enjoy!
Na ca a inceput si scoala. Clasa a 12-a. Bac. Sper sa-l iau la mate. Sper sa intru acolo unde-mi doresc. Desi sunt unele persoane care imi spun ca jurnalismul e un rahat. Ei bine, desi imi urli chestia asta in cap, pentru ca frumos nu stii sa vorbesti, de fiecare data cand poti eu o sa-ti demonstrez ca nu e asa. Nimic nu-i bun pentru tine. Dar de ce sa ma mai obosesc sa iti demonstrez cand oricum tie nu o sa-ti pese? Tot ca tine o lasi. Eu nu-s buna de nimic. Chiar tu mi-ai zis asta. Oricum, revenind, ultimul an de liceu. Au trecut prea repede anii. Cum spuneam mai sus, ce-i frumos se termina repede.
Va las cu o melodie. Doar ca se schimba o chestie la ea. E de fapt:"Cause she won't be loved".Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
