De la o vreme nu mai stiu ce e cu mine. Nu mai stiu ce simt, pentru cine. Sunt confuza. Acum o saptamana ma simteam atrasa de cineva, dar acum nu mai stiu. Nu stiu daca pur si simplu simteam nevoia de afectiune si am crezut asta sau chiar e adevarat.
Nu stiu daca e bine sa ma compar cu cineva dintr-un motiv stupid. Vreau sa nu mai fiu confuza, sa stiu ce simt si pentru cine asa cum stiu ce vreau sa fac vara asta. Nu stiu cat o sa dureze pana sa-mi dau seama, dar sper ca nu prea mult pentru ca vreau sa stiu ce o sa fac in continuare. Observ ca multi isi descriu fata/baiatul perfect, dar eu nu pot pentru ca nu stiu cum arata. Tot ce stiu e ca atunci cand o sa-l descopar o sa stiu ca el e.
Suicide.
A big building looking like a castel. Inside, about 300 people enjoy the play. Now, it's the time for the last scene. Jason, the actor, stays on the scene looking at all those people who came to see him. In the first line he sees his mother, his girlfriend and his best friend. Everyone says he has all he ever wanted. Does he? He has a revolver in his right hand because at the end of the play he commits suicide. What no one knows is that the revolver is real and has a bullet. Jason remembers all the happy moments he spent with Susan, his girlfriend. She used to tell him she would be there for him for better or worse. He doesn't want her to go through all these. He smiles, takes a deep breath and pulls the trigger. In the next second he is lying dead on the stage. Everyone starts crying, 300 people.
A fost odata ca niciodata.
A fost odata ca niciodata, o fata. Naiva, poate chiar mai mult,proasta. A intalnit un baiat. I-a placut si au devenit iubiti, un cuplu format dintr-o naiva si un rasfatat. Lui ii placea sa se joace si asta a facut si cu ea. S-a jucat. Naiva, cat a suferit! Ea nu-si dorea decat cineva care sa o iubeasca, sa o faca sa se simta in siguranta, protejata, sa poata sa treaca peste ce a trait si traieste in continuare. Nu a fost asa. El, probabil nu-si dorea asa ceva. Voia sa-si umple timpul cu ceva si gasise solutia. Ea. La inceput a fost cum si-a dorit ea, dar dupa el si-a aratat adevarata fata. A folosit-o, dar ea nu a mai suportat si a renuntat. Incepuse sa nu se mai gandeasca asa mult la el, pana cand s-a intamplat. A aflat unele chestii si sentimentele au dat din nou navala peste ea. Ce usor e sa dai pe cineva peste cap! A facut o ultima incercare, fara reusita. Si-a dat seama ca e o fraiera si ca se lasa calcata in picioare ca pe un covor persan, ca pentru asta e bun, sa fie calcat in picioare. Asa ca s-a hotarat sa ridice capul, sa afiseze zambetul constant de pe fata ei si sa treaca mai departe. Se simtea puternica, dar probabil era din ce in ce mai slaba. Nu se stie. Nu stia ce simtea, era confuza. El o baga din nou in seama, mai des fata de inainte si i-a propus o plimbare. Ea a acceptat, dar mai bine nu o facea. Locul unde au mers doar ei doi i-a dat ocazia lui sa se mai joace inca o data cu ea. Nu i-a pasat ce efect avea sa aiba acest lucru asupra ei. A dat-o peste cap din nou. De ce facea oare asta? Chiar ii placea? Se simtea superior, se simtea un "macho provincial" care putea sa faca tot ce isi propunea? Ea si-a dat seama si s-a hotarat sa mearga mai departe. Asta si face in momentul de fata, lasa totul in spate si ramane cu visele ei. Ii place sa viseze, sa-si imagineze diferite lucruri, evenimente. Practic, isi hraneste sufletul cu vise. Ii fac si bine, dar si rau. Stie asta, dar nu o intereseaza. Asta a fost povestea celor doi, un "macho provincial" si o proasta.
P.S:Fata vrea sa se schimbe. Are de gand sa-si faca o schimbare de look, probabil un breton, desi nu stie daca o sa-i stea bine sau nu. Nu conteaza. Mai e pana la vara cand are de gand sa faca asta. In afara de schimbarea de look, si-a propus sa se distreze mereu si sa invete mai mult ca sa ajunga unde isi doreste si anume la Universitatea din Bucuresti, sectiunea Jurnalism. Sa-i uram succes, ca are nevoie.
P.P.S:Melodia care sta acum pe repeat nu mai este "Don't forget" a lui Demi Lovato, ci "Celestial" a trupei, mai bine zis fostei trupe, RBD. Ete melodia cu tot cu videoclip. Versurile sunt cu dedicatie.
P.S:Fata vrea sa se schimbe. Are de gand sa-si faca o schimbare de look, probabil un breton, desi nu stie daca o sa-i stea bine sau nu. Nu conteaza. Mai e pana la vara cand are de gand sa faca asta. In afara de schimbarea de look, si-a propus sa se distreze mereu si sa invete mai mult ca sa ajunga unde isi doreste si anume la Universitatea din Bucuresti, sectiunea Jurnalism. Sa-i uram succes, ca are nevoie.
P.P.S:Melodia care sta acum pe repeat nu mai este "Don't forget" a lui Demi Lovato, ci "Celestial" a trupei, mai bine zis fostei trupe, RBD. Ete melodia cu tot cu videoclip. Versurile sunt cu dedicatie.
Adela Popescu - Eviti sa iubesti
Am fost intrebata de anumite persoane de unde mi-a venit ideea povestii. Ca sa va lamuresc am sa va spun ca m-a inspirat o melodie a Adelei Popescu - Eviti sa iubesti.
Referitor la poveste, imi place ideea, dar dupa cum am mai spus cred ca transpunerea ei cam lasa de dorit. Sunt criticul meu propriu si personal.
Nu stiu cand am sa mai revin cu ceva noutati deoarece nu stiu cat timp o sa mai am la dispozitie. A inceput scoala si am de gand sa ma pun cu burta pe carte. Revin cat mai curand posibil. Toodles!
Referitor la poveste, imi place ideea, dar dupa cum am mai spus cred ca transpunerea ei cam lasa de dorit. Sunt criticul meu propriu si personal.
Nu stiu cand am sa mai revin cu ceva noutati deoarece nu stiu cat timp o sa mai am la dispozitie. A inceput scoala si am de gand sa ma pun cu burta pe carte. Revin cat mai curand posibil. Toodles!
Greseala ar fi sa nu indraznesti. [Finalul]
Au trecut 3 zile de cand au luat pauza. 3 zile de cand abia isi vorbesc, dar totusi stau in acelasi apartament. 3 zile de chin in care se vad, dar nu isi pot spune cat de mult tin unul la altul. Tortura aceasta ii omoara lent pe amandoi. Nu se mai concentreaza la lucru, sunt tristi tot timpul, dar cand privirile lor se intalnesc afiseaza fortat un zambet fals. Valentina nu mai suporta si vrea sa plece, sa se mute in vechiul ei apartament, insa Mihai o opreste.
-Nu pleca! Te rog.
-Trebuie! Nu mai pot trai asa. Spune-mi odata ce vrei! Nu-ti dai seama cat ma chinui?
-Chiar vrei sa stii?
-Da.
Se face liniste, niciunul nu mai zice nimic, iar Mihai parca sta si se gandeste ce sa spuna, cum sa spuna.
-Mi-e frica. (Mihai)
-Ti-e frica? De cine sau de ce?
-Mi-e frica de relatia asta. Mi-e frica de iubire. Mi-e frica de tot.
-De ce ar putea sa-ti fie frica? Nu inteleg.
-Acum 3 ani, am avut o relatie cu o fata. Era perfect. Tot timpul eram impreuna, stiam tot unul despre celalalt. Credeam ca asa o sa fie pentru totdeauna, dar nu a fost asa. Ea...
-Ea ce? Te-a parasit?
-Nu. In niciun caz. Nu putea. Ma iubea prea mult. Era bolnava. A murit dupa un an si jumatate. Am fost distrus. 2 luni nu am vorbit cu nimeni. Nici la servici nu ma duceam, nu faceam decat sa stau in casa.
-De asta ti-e frica?
-Am promis ca nu o sa mai iubesc niciodata cum am iubit-o pe ea. Ca nu am sa o uit.
-Te temi ca daca ai sa ma iubesti pe mine mai mult ai s-o uiti pe ea?
-Da. Nu vreau sa o uit. E o parte din mine. Te iubesc. Esti o fiinta deosebita din toate punctele de vedere. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa se termine aici. Ar fi o greseala sa mai continuam.
-Greseala ar fi sa nu indraznesti sa-ti acorzi sansa la fericire. Dar ai dreptate. Mai bine se termina aici.
Valentina se duce in camera, isi face bagajele si pleaca. Apartamentul ei era gol, plin de praf. Nu se simtea bine stand acolo. A hotarat sa-si ia o vacanta. S-a dus la mare. De asta avea nevoie sa uite. Plaja, soare, mare. Si-a inchiriat o casuta pe malul marii si era oarecum mai putin nefericita decat era inainte. Era si Rocket cu ea. In primele 2 zile nu a putut sa iasa din casa deoarece in prima zi plouase, iar in a doua zi se simtea prea rau ca sa poata iesi. Amintirile nu o lasau sa traiasca. Pana la urma, in una din zile, s-a hotarat sa iasa. L-a luat si pe Rocket cu ea. S-a dus pe plaja sa faca o plimbare. Rocket era plin de energie. Nu statea locului o clipa. Din cand in cand, Valentina mai afisa un zambet pe fata. Isi dadea seama ca facut bine ca a iesit din casa. Deodata, Valentinei ii dispare zambetul de pe buze. Era uimita de ce vedea. Credea ca e un vis. S-a si ciupit ca sa vada daca e adevarat sau nu. In fata ei era Mihai. Aflase ca ea inchiriase o casa pe plaja si venise dupa ea.
-Ce faci aici? (Valentina)
Abia termina de vorbit ca Mihai o ia in brate si se saruta cateva minute. Valentina ramasese socata. Nu stia ce sa creada, sa faca, sa spuna.
-Imi pare rau pentru tot. Ai avut dreptate. Am evitat sa iubesc. Sunt un prost. Am crezut ca o s-o uit pe ea, dar mi-am dat seama ca nu e asa. Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut. Daca imi mai dai o sansa nu o sa regreti. O sa fiu alaturi de tine tot timpul.
Valentina plange de bucurie. Nu credea ca o sa se intample asa ceva, dar se pare ca viata i-a facut o surpriza. Cei doi se iau in brate si raman asa pana la apus.
-Nu pleca! Te rog.
-Trebuie! Nu mai pot trai asa. Spune-mi odata ce vrei! Nu-ti dai seama cat ma chinui?
-Chiar vrei sa stii?
-Da.
Se face liniste, niciunul nu mai zice nimic, iar Mihai parca sta si se gandeste ce sa spuna, cum sa spuna.
-Mi-e frica. (Mihai)
-Ti-e frica? De cine sau de ce?
-Mi-e frica de relatia asta. Mi-e frica de iubire. Mi-e frica de tot.
-De ce ar putea sa-ti fie frica? Nu inteleg.
-Acum 3 ani, am avut o relatie cu o fata. Era perfect. Tot timpul eram impreuna, stiam tot unul despre celalalt. Credeam ca asa o sa fie pentru totdeauna, dar nu a fost asa. Ea...
-Ea ce? Te-a parasit?
-Nu. In niciun caz. Nu putea. Ma iubea prea mult. Era bolnava. A murit dupa un an si jumatate. Am fost distrus. 2 luni nu am vorbit cu nimeni. Nici la servici nu ma duceam, nu faceam decat sa stau in casa.
-De asta ti-e frica?
-Am promis ca nu o sa mai iubesc niciodata cum am iubit-o pe ea. Ca nu am sa o uit.
-Te temi ca daca ai sa ma iubesti pe mine mai mult ai s-o uiti pe ea?
-Da. Nu vreau sa o uit. E o parte din mine. Te iubesc. Esti o fiinta deosebita din toate punctele de vedere. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa se termine aici. Ar fi o greseala sa mai continuam.
-Greseala ar fi sa nu indraznesti sa-ti acorzi sansa la fericire. Dar ai dreptate. Mai bine se termina aici.
Valentina se duce in camera, isi face bagajele si pleaca. Apartamentul ei era gol, plin de praf. Nu se simtea bine stand acolo. A hotarat sa-si ia o vacanta. S-a dus la mare. De asta avea nevoie sa uite. Plaja, soare, mare. Si-a inchiriat o casuta pe malul marii si era oarecum mai putin nefericita decat era inainte. Era si Rocket cu ea. In primele 2 zile nu a putut sa iasa din casa deoarece in prima zi plouase, iar in a doua zi se simtea prea rau ca sa poata iesi. Amintirile nu o lasau sa traiasca. Pana la urma, in una din zile, s-a hotarat sa iasa. L-a luat si pe Rocket cu ea. S-a dus pe plaja sa faca o plimbare. Rocket era plin de energie. Nu statea locului o clipa. Din cand in cand, Valentina mai afisa un zambet pe fata. Isi dadea seama ca facut bine ca a iesit din casa. Deodata, Valentinei ii dispare zambetul de pe buze. Era uimita de ce vedea. Credea ca e un vis. S-a si ciupit ca sa vada daca e adevarat sau nu. In fata ei era Mihai. Aflase ca ea inchiriase o casa pe plaja si venise dupa ea.
-Ce faci aici? (Valentina)
Abia termina de vorbit ca Mihai o ia in brate si se saruta cateva minute. Valentina ramasese socata. Nu stia ce sa creada, sa faca, sa spuna.
-Imi pare rau pentru tot. Ai avut dreptate. Am evitat sa iubesc. Sunt un prost. Am crezut ca o s-o uit pe ea, dar mi-am dat seama ca nu e asa. Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut. Daca imi mai dai o sansa nu o sa regreti. O sa fiu alaturi de tine tot timpul.
Valentina plange de bucurie. Nu credea ca o sa se intample asa ceva, dar se pare ca viata i-a facut o surpriza. Cei doi se iau in brate si raman asa pana la apus.
Greseala ar fi sa nu indraznesti. [continuarea]
Valentinei ii placea sa gateasca. Ii prepara lui Mihai mancarea lui preferata, insa acestuia nu ii mai placea sau nu vroia sa ii mai placa. Ea nu stia cum sa-i mai fie pe plac. Orice facea lui nu ii mai placea, desi in adancul sufletului Mihai stia ca tot ce facea aceasta femeie speciala i se parea magic. Parca punea un strop de magie si multa dragoste in tot ce facea. Pana si cand scria i se parea ca mana ei valseaza pe hartie lin si gratios cum nu mai vazuse pana acum. Era fermecat de tot ce insemna EA, insa nu vroia asta. Intr-una din zile, s-au certat rau, asa de rau incat pana si Mihai a inceput sa planga. Valentina era terminata, nu stia ce sa faca, sa spuna. Se ruga de el sa ii spuna ce are, de ce se poarta asa cu ea.
-De ce nu imi spui? Vrei sa te desparti de mine si nu stii cum sa-mi spui?
-Te iubesc. Esti cea mai importanta persoana din viata mea.
-De ce eviti intrebarea? Asta e? Vrei sa ne despartim?
-...
-Tacerea spune multe. Macar pot sa stiu de ce? Ai pe altcineva? Ti-am gresit cu ceva?
-Nu. Nimic din toate astea. Doar ca...
-Doar ca ce? Spune-mi odata!
-Vreau sa luam o pauza. Vreau sa ma gandesc bine la ce am sa fac de acum incolo.
Incepe ploaia. Valentina se duce spre fereastra si priveste pe geam. Incepe si plange. Mihai nu suporta sa o vada asa si iese din apartament. Se duce afara. Se plimba prin ploaie pana ajunge la prietenul sau, Alexandru. Ramane acolo peste noapte si dimineata se trezeste si ia un taxi spre casa. Pe timpul noptii, Valentina nu s-a putut opri din plans. S-a dus spre dulap, s-a imbracat cu una din camasile lui care era preferata ei si se asaza in pat. La 8 fara un sfert, se deschide incet usa de la dormitor. Il vede pe Mihai stand in tocul usii privind-o. Era frumoasa chiar si asa cu ochii rosi de atata plans si imbracata cu acea camasa.
-Am sa-mi strang lucrurile si am sa plec. Pana atunci poti sa duci cainii afara? Nu au mai iesit de ieri.
-Nu pleci. Luam o pauza, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te intorci in apartamentul tau.
-Ba da, trebuie. Crezi ca o sa imi faca bine sa te vad zilnic?
-E mai bine asa. Nu as putea sa te stiu departe de mine. Macar sa te vad.
Tacerea pune stapanire peste amandoi. Valentina se pregateste sa plece, da sa iasa spre usa, insa ceva o opreste. Se duce spre Mihai si ii spune:
-Orice s-ar intampla, sa stii ca te iubesc mai mult decat am iubit si voi iubi vreodata. Nu am crezut niciodata ca voi gasi pe cineva care sa ma faca sa tremur numai la o atingere, care sa ma faca sa ma simt in al noualea cer la fiecare sarut.
Si pleaca. Inchide usa si pleaca spre tribunal.
-De ce nu imi spui? Vrei sa te desparti de mine si nu stii cum sa-mi spui?
-Te iubesc. Esti cea mai importanta persoana din viata mea.
-De ce eviti intrebarea? Asta e? Vrei sa ne despartim?
-...
-Tacerea spune multe. Macar pot sa stiu de ce? Ai pe altcineva? Ti-am gresit cu ceva?
-Nu. Nimic din toate astea. Doar ca...
-Doar ca ce? Spune-mi odata!
-Vreau sa luam o pauza. Vreau sa ma gandesc bine la ce am sa fac de acum incolo.
Incepe ploaia. Valentina se duce spre fereastra si priveste pe geam. Incepe si plange. Mihai nu suporta sa o vada asa si iese din apartament. Se duce afara. Se plimba prin ploaie pana ajunge la prietenul sau, Alexandru. Ramane acolo peste noapte si dimineata se trezeste si ia un taxi spre casa. Pe timpul noptii, Valentina nu s-a putut opri din plans. S-a dus spre dulap, s-a imbracat cu una din camasile lui care era preferata ei si se asaza in pat. La 8 fara un sfert, se deschide incet usa de la dormitor. Il vede pe Mihai stand in tocul usii privind-o. Era frumoasa chiar si asa cu ochii rosi de atata plans si imbracata cu acea camasa.
-Am sa-mi strang lucrurile si am sa plec. Pana atunci poti sa duci cainii afara? Nu au mai iesit de ieri.
-Nu pleci. Luam o pauza, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te intorci in apartamentul tau.
-Ba da, trebuie. Crezi ca o sa imi faca bine sa te vad zilnic?
-E mai bine asa. Nu as putea sa te stiu departe de mine. Macar sa te vad.
Tacerea pune stapanire peste amandoi. Valentina se pregateste sa plece, da sa iasa spre usa, insa ceva o opreste. Se duce spre Mihai si ii spune:
-Orice s-ar intampla, sa stii ca te iubesc mai mult decat am iubit si voi iubi vreodata. Nu am crezut niciodata ca voi gasi pe cineva care sa ma faca sa tremur numai la o atingere, care sa ma faca sa ma simt in al noualea cer la fiecare sarut.
Si pleaca. Inchide usa si pleaca spre tribunal.
Greseala ar fi sa nu indraznesti.
Viseaza. Viseaza ca e pe plaja jucandu-se cu Rocket prin nisip si ca il intalneste pe barbatul visurilor ei. Barbatul perfect. O ia in brate si o saruta pasional. Nu vrea sa-i mai dea drumul. Ii promite ca nu o va dezamagi niciodata si ca o va iubi pentru totdeauna, dar deodata totul dispare cand suna ceasul. E 7:00. Trebuie sa mearga la servici. Valentina e avocat si are o reputatie foarte buna. E cunoscuta drept "femeia invincibila" deoarece nu a fost caz pe care sa nu-l fi castigat, desi nu are decat 27 de ani. E buna in ceea ce face si stie sa profite de fiecare detaliu in parte, oricat de mic ar fi. Isi face un dus repede, isi imbraca fusta neagra scurta si camasa rosie putin cam decoltata, isi ia pantofii in picioare si pleaca. In drum spre masina, se loveste de un tanar de aproximativ 29 de ani, inalt, brunet, cu ochii negri ce isi plimba cainele si scapa geanta pe jos.
-Ma scuzati, nu stiu unde imi este capul, si da repede sa-si stranga de pe jos agenda, rujul, fardurile si chiar si 2 absorbante.
-Nu face nimic. Se mai intampla. Lasa-ma sa te ajut.
-Multumesc.
-Te cunosc de undeva? Imi pari foarte cunoscuta!
-Nu cred. Dar ce caine dragut ai. Cum il cheama?
-E o ea. O cheama Maisy. Cum spuneam, te stiu de undeva. Mi-am amintit. Tu esti tipa din club. Bausei prea mult si nu te puteai opri din vorbit.
-Da, asa e, facandu-se rosie in obraji. Pacat ca nu ai alta amintire mai frumoasa. Eu sunt Valentina.
-Mihai, imi pare bine.
-Si mie, dar acum trebuie sa plec. Am cam intarziat. Ne mai vedem!
-Stai putin. Nu-mi dai si mie numarul tau de telefon? Sau mai bine hai ca ti-l dau eu pe al meu.
Mihai ii scrie numarul sau pe o foaie si i-o da Valentinei. Dupa ce urca in masina, nu se poate abtine sa nu tipe de bucurie. Era tipul din club de care ii placuse si inca ii mai placea. Se calmeaza si porneste spre tribunal. Ajunsa acolo, ii poveste tot prieteni sale si cand ajunge acasa nu se poate decide daca sa il sune sa-l invite la o cafea sau sa nu-l sune. Dupa o ora jumatate de contrazicere cu ea insasi, isi face curaj si il suna. Surpriza:"Abonatul Vodafone nu poate fi contactat. Va rugam reveniti." Ce ghinion! Asta e! Se duce in camera sa se schimbe in ceva mai lejer cand deodata suna la usa.
-Imediat! Stai domne nitel, ce esti asa grabit?
Cand deschide usa, Mihai era in fata ei cu o pizza si niste suc. Parca era in transa. Nu se misca, nu vorbea, nu nimic, cand deodata aude ca un ecou:
-Pot sa intru?
-Desigur, scuza-ma. Nu ma asteptam sa te vad aici.
-Nici eu. Dar azi am vazut dupa ce scara ai iesit si m-am dus sa vad la ce apartament stai. Acum vreo jumatate de ora nu stiu ce mi-a venit si am dat fuguta sa iau o pizza si am venit la tine. Nici nu stiu exact de ce am venit. Daca deranjez, pot sa plec.
-Nu, nu deranjezi.
Vizioneaza un film impreuna, si mai pe seara cand sa plece, Valentina il saruta.
-Imi pare rau, nu stiu ce...
Nici nu termina de vorbit ca Mihai o ia in brate si cei doi se saruta cateva minute.
-Noapte buna! Poate ne vedem maine. (Valentina)
-Noapte buna!
Totul mergea bine in relatia lor, dupa 7 luni hotarasera sa se mute impreuna. Valentina isi mutase toate lucrurile la el in apartament. Rocket era fericit si el, isi gasise o prietena, pe Maisy. Erau fericiti, pana cand Valentina observa ca Mihai se schimbase. Isi schimbase comportamentul fata de ea. Era mai rece, distant. Nu prea mai ieseau nicaieri, iar Valentina nu intelegea ce se intampla. A incercat sa discute cu el, insa el evita subiectul sau uneori ajungeau chiar sa se certe. Certuri ce se terminau cu Valentina plangand in dormitor si Mihai deprimat in sufragerie.
-Ma scuzati, nu stiu unde imi este capul, si da repede sa-si stranga de pe jos agenda, rujul, fardurile si chiar si 2 absorbante.
-Nu face nimic. Se mai intampla. Lasa-ma sa te ajut.
-Multumesc.
-Te cunosc de undeva? Imi pari foarte cunoscuta!
-Nu cred. Dar ce caine dragut ai. Cum il cheama?
-E o ea. O cheama Maisy. Cum spuneam, te stiu de undeva. Mi-am amintit. Tu esti tipa din club. Bausei prea mult si nu te puteai opri din vorbit.
-Da, asa e, facandu-se rosie in obraji. Pacat ca nu ai alta amintire mai frumoasa. Eu sunt Valentina.
-Mihai, imi pare bine.
-Si mie, dar acum trebuie sa plec. Am cam intarziat. Ne mai vedem!
-Stai putin. Nu-mi dai si mie numarul tau de telefon? Sau mai bine hai ca ti-l dau eu pe al meu.
Mihai ii scrie numarul sau pe o foaie si i-o da Valentinei. Dupa ce urca in masina, nu se poate abtine sa nu tipe de bucurie. Era tipul din club de care ii placuse si inca ii mai placea. Se calmeaza si porneste spre tribunal. Ajunsa acolo, ii poveste tot prieteni sale si cand ajunge acasa nu se poate decide daca sa il sune sa-l invite la o cafea sau sa nu-l sune. Dupa o ora jumatate de contrazicere cu ea insasi, isi face curaj si il suna. Surpriza:"Abonatul Vodafone nu poate fi contactat. Va rugam reveniti." Ce ghinion! Asta e! Se duce in camera sa se schimbe in ceva mai lejer cand deodata suna la usa.
-Imediat! Stai domne nitel, ce esti asa grabit?
Cand deschide usa, Mihai era in fata ei cu o pizza si niste suc. Parca era in transa. Nu se misca, nu vorbea, nu nimic, cand deodata aude ca un ecou:
-Pot sa intru?
-Desigur, scuza-ma. Nu ma asteptam sa te vad aici.
-Nici eu. Dar azi am vazut dupa ce scara ai iesit si m-am dus sa vad la ce apartament stai. Acum vreo jumatate de ora nu stiu ce mi-a venit si am dat fuguta sa iau o pizza si am venit la tine. Nici nu stiu exact de ce am venit. Daca deranjez, pot sa plec.
-Nu, nu deranjezi.
Vizioneaza un film impreuna, si mai pe seara cand sa plece, Valentina il saruta.
-Imi pare rau, nu stiu ce...
Nici nu termina de vorbit ca Mihai o ia in brate si cei doi se saruta cateva minute.
-Noapte buna! Poate ne vedem maine. (Valentina)
-Noapte buna!
Totul mergea bine in relatia lor, dupa 7 luni hotarasera sa se mute impreuna. Valentina isi mutase toate lucrurile la el in apartament. Rocket era fericit si el, isi gasise o prietena, pe Maisy. Erau fericiti, pana cand Valentina observa ca Mihai se schimbase. Isi schimbase comportamentul fata de ea. Era mai rece, distant. Nu prea mai ieseau nicaieri, iar Valentina nu intelegea ce se intampla. A incercat sa discute cu el, insa el evita subiectul sau uneori ajungeau chiar sa se certe. Certuri ce se terminau cu Valentina plangand in dormitor si Mihai deprimat in sufragerie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
