Greseala ar fi sa nu indraznesti. [continuarea]

Valentinei ii placea sa gateasca. Ii prepara lui Mihai mancarea lui preferata, insa acestuia nu ii mai placea sau nu vroia sa ii mai placa. Ea nu stia cum sa-i mai fie pe plac. Orice facea lui nu ii mai placea, desi in adancul sufletului Mihai stia ca tot ce facea aceasta femeie speciala i se parea magic. Parca punea un strop de magie si multa dragoste in tot ce facea. Pana si cand scria i se parea ca mana ei valseaza pe hartie lin si gratios cum nu mai vazuse pana acum. Era fermecat de tot ce insemna EA, insa nu vroia asta. Intr-una din zile, s-au certat rau, asa de rau incat pana si Mihai a inceput sa planga. Valentina era terminata, nu stia ce sa faca, sa spuna. Se ruga de el sa ii spuna ce are, de ce se poarta asa cu ea.
-De ce nu imi spui? Vrei sa te desparti de mine si nu stii cum sa-mi spui?
-Te iubesc. Esti cea mai importanta persoana din viata mea.
-De ce eviti intrebarea? Asta e? Vrei sa ne despartim?
-...
-Tacerea spune multe. Macar pot sa stiu de ce? Ai pe altcineva? Ti-am gresit cu ceva?
-Nu. Nimic din toate astea. Doar ca...
-Doar ca ce? Spune-mi odata!
-Vreau sa luam o pauza. Vreau sa ma gandesc bine la ce am sa fac de acum incolo.
Incepe ploaia. Valentina se duce spre fereastra si priveste pe geam. Incepe si plange. Mihai nu suporta sa o vada asa si iese din apartament. Se duce afara. Se plimba prin ploaie pana ajunge la prietenul sau, Alexandru. Ramane acolo peste noapte si dimineata se trezeste si ia un taxi spre casa. Pe timpul noptii, Valentina nu s-a putut opri din plans. S-a dus spre dulap, s-a imbracat cu una din camasile lui care era preferata ei si se asaza in pat. La 8 fara un sfert, se deschide incet usa de la dormitor. Il vede pe Mihai stand in tocul usii privind-o. Era frumoasa chiar si asa cu ochii rosi de atata plans si imbracata cu acea camasa.
-Am sa-mi strang lucrurile si am sa plec. Pana atunci poti sa duci cainii afara? Nu au mai iesit de ieri.
-Nu pleci. Luam o pauza, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te intorci in apartamentul tau.
-Ba da, trebuie. Crezi ca o sa imi faca bine sa te vad zilnic?
-E mai bine asa. Nu as putea sa te stiu departe de mine. Macar sa te vad.
Tacerea pune stapanire peste amandoi. Valentina se pregateste sa plece, da sa iasa spre usa, insa ceva o opreste. Se duce spre Mihai si ii spune:
-Orice s-ar intampla, sa stii ca te iubesc mai mult decat am iubit si voi iubi vreodata. Nu am crezut niciodata ca voi gasi pe cineva care sa ma faca sa tremur numai la o atingere, care sa ma faca sa ma simt in al noualea cer la fiecare sarut.
Si pleaca. Inchide usa si pleaca spre tribunal.