Pariuri

Pariuri. Cred ca acesta e subiectul de azi.
Ai facut pariuri pana acum? Nu ma refer la pariuri stupide, ci la cele importante. Ai pariat pe ceva important? E stupid sa ai atata orgoliu.
Oricum, stiati ca atingerea unei femei ii face pe barbati sa parieze mai mult? Acestia continua sa parieze din ce in ce mai mult daca simt atingerea unei femei pe spate. Pe cand, daca un barbat il atinge, nu se intampla nimic.
Destul de interesant. Inca un lucru care ne demonstreaza ce putere avem asupra barbatilor. Nu despre asta era vorba. Te-ai gandit cum ar fi sa pariezi pe propriul tau viitor? De exemplu, sa pariezi pe mersul la facultate in strainatate. Ai pierdut pariul, nu te-ai dus in alta tara sa studiezi. In schimb, ti-ai continuat viata de aici, ti-a mers destul de bine. Ai terminat facultatea, ai gasit o slujba buna, ai intalnit pe cineva. Dar, totusi, parca lipseste ceva. Ai fi vrut sa afli cum ar fi fost sa te duci in alta tara. Sa cunosti alti oameni, alte locuri. Asta nu inseamna ca te detasai complet de lumea ta de aici, ci ca explorai lucruri noi. Nu uiti, studiezi.
Sper ca v-am dat de gandit.

Am revenit

O sa revin la scris. Sau cel putin sper. Nu am mai scris de pe 1 august. S-au intamplat multe lucruri de atunci, dar nu are rost sa le povestesc. Doar o sa mentionez ca oficial sunt studenta (de doua luni).
  Oricum, incerc sa gasesc un subiect de dezbatut. Dar se pare ca nu prea gasesc. Dar hai sa vorbim despre sentimente, despre persoane. E un lucru bun sa te schimbi pentru cineva? Sau trebuie sa ajungeti amandoi la un compromis? Lumea se rezuma la schimbare sau la compromis? Care din cele doua e un lucru benefic? Cati dintre voi si-au pus aceste intrebari si de cate ori?
  Schimbarea, parerea mea, e un lucru bun atunci cand chiar este nevoie de ea. Dar in mare parte este vorba despre compromis. Daca vrei sa mearga, sa va intelegeti, e nevoie de compromis. O sa spui ca nu, nu o sa aveti nevoie. Dar te minti singura. E nevoie.
   Si lupta continua...

And again, and again, and again...

Si uite, intuitia si-a facut treaba din nou. Nu am un an bun. Defapt, daca stau bine sa ma gandesc, de 2 ani e totul dat peste cap. Nu stiu exact care e cauza. Am doar o banuiala. Nu e bine. Nimic nu iese bine. Nu stiu cand o sa se termine totul, stiu doar ca vreau sa inceteze. Probleme am avut, am si probabil voi avea in continuare.
Perioada liceului s-a dus. O sa-mi fie dor. Deja imi e. Sper sa-mi fie bine. Atat.
Nu voi da inapoi.

Conglomerari de ganduri. Intuitia isi face simtita prezenta. Din nou, intr-un mod prost. Cel putin, prost pentru mine. Mereu are dreptate. Sper ca macar acum sa se insele. Mai am putin. Mai am putin si scap. Cel putin asa cred acum. Desi mi-e frica. Mi-e sincer foarte frica. Nu stiu ce ma asteapta. Viata-i plina de surprize. Smiley e pe repeat si eu mi-am gasit o structura care ma defineste: I'm designed to smile.

Confuzie

Nu a fost o pauza. Nu am avut timp. Incerc sa invat ca sa iau bacul cu nota mare si sa pot sa intru unde imi doresc. S-a mai dus un an. Nu am sa fac un rezumat deoarece nu are rost. S-au intamplat multe si putine. Am avut parte de tot si nimic. Anul acesta poate se anunta mai bun. L-am inceput bine si prost. Deocamdata. Mai departe nu stiu. Am zis ca eu nu cred in destin. Am afirmat ca e un prost. M-am razgandit. Oarecum. Cel putin, am inceput sa cred putin in el. Sunt multe lucruri care m-au pus pe ganduri. Totul se intampla cu un motiv, nu? Cel putin asa consider eu. Se anunta vreme de purtat ochelari. Se anunta vreme de gandit la rece. Stiu prea putine. Si de asemenea, prea multe. Contradictiile uneori te doboara, nu? Toate opozitiile te sperie, nu? E normal. Dar o sa te obisnuiesti. Ele sunt bune. Te fac sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva si sa iei decizii mai bune. Sau cel putin asa crezi. Nu stiu. Nu stiu nimic. Sunt confuza.
Si totusi, chiar asa a fost sa fie? Chiar trebuie sa ne resemnam? Sau trebuie sa luptam chiar daca avem doar o foarte mica scanteie ce ne indruma? Nu stiu ce sa fac. M-am obisnuit cu resemnarea. Oarecum. Totusi ceva nu ma lasa.
Aveam aripi. Erau gri, dar totusi erau aripi. Acum nu le mai am. O sa invat sa pasesc.