Confuzie

Nu a fost o pauza. Nu am avut timp. Incerc sa invat ca sa iau bacul cu nota mare si sa pot sa intru unde imi doresc. S-a mai dus un an. Nu am sa fac un rezumat deoarece nu are rost. S-au intamplat multe si putine. Am avut parte de tot si nimic. Anul acesta poate se anunta mai bun. L-am inceput bine si prost. Deocamdata. Mai departe nu stiu. Am zis ca eu nu cred in destin. Am afirmat ca e un prost. M-am razgandit. Oarecum. Cel putin, am inceput sa cred putin in el. Sunt multe lucruri care m-au pus pe ganduri. Totul se intampla cu un motiv, nu? Cel putin asa consider eu. Se anunta vreme de purtat ochelari. Se anunta vreme de gandit la rece. Stiu prea putine. Si de asemenea, prea multe. Contradictiile uneori te doboara, nu? Toate opozitiile te sperie, nu? E normal. Dar o sa te obisnuiesti. Ele sunt bune. Te fac sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva si sa iei decizii mai bune. Sau cel putin asa crezi. Nu stiu. Nu stiu nimic. Sunt confuza.
Si totusi, chiar asa a fost sa fie? Chiar trebuie sa ne resemnam? Sau trebuie sa luptam chiar daca avem doar o foarte mica scanteie ce ne indruma? Nu stiu ce sa fac. M-am obisnuit cu resemnarea. Oarecum. Totusi ceva nu ma lasa.
Aveam aripi. Erau gri, dar totusi erau aripi. Acum nu le mai am. O sa invat sa pasesc.