Nu.

Nisipul din clepsidra se scurge...prea repede ca sa-l poti oprii. Vrei sa dai timpul inapoi, dar esti naiv. Crezi in ceva ce nu exista. Ideal? Toti au un ideal sau mai multe. Tu de ce ai fii exceptia? Pentru ca vrei. Pentru ca te face sa te simti special. Esti diferit. Desi toti sunt diferiti si unici in felul lor, tu esti mai presus. Dar nu, ei nu te inteleg. Nici nu ar trebui sa iti pese. Ar trebui sa-ti vezi de drumul tau, de treburile tale. Ce conteaza ce spun ceilalti? Ei bine, pentru tine conteaza. Nu crezi in ceva perfect. Nu exista asa ceva. Tu ai spus-o si o spui in continuare. Dar totusi, incerci sa faci pe plac la toti, sa fii asa cum si-ar dori ei sa fii. Dar nu iti iese. Nu mereu. Ce te opreste? Sa fie teama de schimbare? Mereu o sa intalnesti persoane noi si daca vrei sa le faci pe plac o sa trebuiasca sa te schimbi mereu. Sau sa fie ceva ce te indeamna a te multumi pe tine si nu pe altii? Sa fii asa cum vrei tu, cum consideri? Nu mai incerca, copile! Nu are rost. Intelege si tu ca nu are rost. De cate ori e nevoie sa-ti repet? De cate ori e nevoie sa-ti fie demonstrat lucrul acesta? Pana la epuizare? Pana cand nu o sa mai poti face fata si o sa     lasi balta totul? Iti spun din nou. Nu are rost. De ce sa traiesti cu o identitate falsa? Ce-ti raman sunt dorintele, visele, sperantele si amintirile. Te regasesti in ceea ce spun? Atunci fa ceva! Nu mai astepta. Asteptarea nu e buna. Te amagesti ca lumea o sa se schimbe. Inutil. Du-te, du-te si spune-le in fata ce simti. Ce mai astepti? Ti-e frica, nu? Stiu. Imi dau seama. Ti-e frica de ce o sa spuna, o sa creada. Dar nu ar trebui sa-ti pese. Invata sa spui NU. Nu e greu. Asa cum poti sa te impui, poti sa spui si nu la lucruri mai delicate. Trebuie doar sa inveti.
Pentru ca poti. Repeta-ti asta pana cand o sa se indeplineasca. Nu mai gandi in profunzime. Tot ce o sa reusesti e sa devii si mai confuz. Desi  e bine sa gandesti asa. Analizezi in detaliu.
Si nu, nu mai vreau sa-mi fie frica.