Greseala ar fi sa nu indraznesti. [Finalul]

Au trecut 3 zile de cand au luat pauza. 3 zile de cand abia isi vorbesc, dar totusi stau in acelasi apartament. 3 zile de chin in care se vad, dar nu isi pot spune cat de mult tin unul la altul. Tortura aceasta ii omoara lent pe amandoi. Nu se mai concentreaza la lucru, sunt tristi tot timpul, dar cand privirile lor se intalnesc afiseaza fortat un zambet fals. Valentina nu mai suporta si vrea sa plece, sa se mute in vechiul ei apartament, insa Mihai o opreste.
-Nu pleca! Te rog.
-Trebuie! Nu mai pot trai asa. Spune-mi odata ce vrei! Nu-ti dai seama cat ma chinui?
-Chiar vrei sa stii?
-Da.
Se face liniste, niciunul nu mai zice nimic, iar Mihai parca sta si se gandeste ce sa spuna, cum sa spuna.
-Mi-e frica. (Mihai)
-Ti-e frica? De cine sau de ce?
-Mi-e frica de relatia asta. Mi-e frica de iubire. Mi-e frica de tot.
-De ce ar putea sa-ti fie frica? Nu inteleg.
-Acum 3 ani, am avut o relatie cu o fata. Era perfect. Tot timpul eram impreuna, stiam tot unul despre celalalt. Credeam ca asa o sa fie pentru totdeauna, dar nu a fost asa. Ea...
-Ea ce? Te-a parasit?
-Nu. In niciun caz. Nu putea. Ma iubea prea mult. Era bolnava. A murit dupa un an si jumatate. Am fost distrus. 2 luni nu am vorbit cu nimeni. Nici la servici nu ma duceam, nu faceam decat sa stau in casa.
-De asta ti-e frica?
-Am promis ca nu o sa mai iubesc niciodata cum am iubit-o pe ea. Ca nu am sa o uit.
-Te temi ca daca ai sa ma iubesti pe mine mai mult ai s-o uiti pe ea?
-Da. Nu vreau sa o uit. E o parte din mine. Te iubesc. Esti o fiinta deosebita din toate punctele de vedere. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa se termine aici. Ar fi o greseala sa mai continuam.
-Greseala ar fi sa nu indraznesti sa-ti acorzi sansa la fericire. Dar ai dreptate. Mai bine se termina aici.
Valentina se duce in camera, isi face bagajele si pleaca. Apartamentul ei era gol, plin de praf. Nu se simtea bine stand acolo. A hotarat sa-si ia o vacanta. S-a dus la mare. De asta avea nevoie sa uite. Plaja, soare, mare. Si-a inchiriat o casuta pe malul marii si era oarecum mai putin nefericita decat era inainte. Era si Rocket cu ea. In primele 2 zile nu a putut sa iasa din casa deoarece in prima zi plouase, iar in a doua zi se simtea prea rau ca sa poata iesi. Amintirile nu o lasau sa traiasca. Pana la urma, in una din zile, s-a hotarat sa iasa. L-a luat si pe Rocket cu ea. S-a dus pe plaja sa faca o plimbare. Rocket era plin de energie. Nu statea locului o clipa. Din cand in cand, Valentina mai afisa un zambet pe fata. Isi dadea seama ca facut bine ca a iesit din casa. Deodata, Valentinei ii dispare zambetul de pe buze. Era uimita de ce vedea. Credea ca e un vis. S-a si ciupit ca sa vada daca e adevarat sau nu. In fata ei era Mihai. Aflase ca ea inchiriase o casa pe plaja si venise dupa ea.
-Ce faci aici? (Valentina)
Abia termina de vorbit ca Mihai o ia in brate si se saruta cateva minute. Valentina ramasese socata. Nu stia ce sa creada, sa faca, sa spuna.
-Imi pare rau pentru tot. Ai avut dreptate. Am evitat sa iubesc. Sunt un prost. Am crezut ca o s-o uit pe ea, dar mi-am dat seama ca nu e asa. Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut. Daca imi mai dai o sansa nu o sa regreti. O sa fiu alaturi de tine tot timpul.
Valentina plange de bucurie. Nu credea ca o sa se intample asa ceva, dar se pare ca viata i-a facut o surpriza. Cei doi se iau in brate si raman asa pana la apus.