Ajunul.

Ajunul. Deja. E dragut, insa nu se compara cu anii in care chiar credeam in Mos Craciun. Fiecare Craciun era special pentru ca asteptam cu nerabdare sa vina mosul ca sa ne aduca daruri. Era acea emotie pe care nu o poti descrie in cuvinte, pe care doar o poti simte si nimic mai mult. Imi amintesc cum mama ne zicea sa ne culcam devreme ca altefel nu mai vine mosul si iata ca acum noi ii spunem asta surorii noastre mai mici, Luminita. Are 9 ani si inca mai crede in Mos Craciun pentru ca am lasat-o noi. Pot simti acea emotie insa foarte putin incercand sa ma pun in locul Luminitei cand nu vrea sa mearga la somn si gaseste diferite pretexte sau cand se trezeste dimineata si vede cadoul sub brad si se repede la el ca sa vada ce e. Emotia descoperirii. E un lucru ce nu s-a schimbat si anume traditia din familie de a face mancarea specifica acestei perioade. Cozonacul mamei e neschimbat, acelasi cozonac pufos si bun pe care il face in fiecare an. E 11:36. Inca putin si e Craciunul, inca putin si bradul va fi plin de dulciuri si cadouri.
Va urez un Craciun fericit la toti si fie ca mosulica sa va aduca tot ce va doriti. [:)]