Ea,tremura cand il vedea,
El,se purta de parca nu-i pasa.
Ea, sub perdeaua de stele visa,
El, la altcineva se gandea.
Noaptea sobra peste ea se aseza,
Gandurile din cap nu si le putea scotea.
Vroia sa plece departe, undeva,
Era prea devreme, timpul n-o lasa.
Cand o vedea, el nici nu observa.
Se gandea ca-i bine sau nu-i pasa?
O lasase intr-o mare de durere, dar nu stia.
Nimeni nu stia, doar ea.
Orice facea, de el ii amintea.
Cum Doamne, putea a-l uita?
Timpul nu inceta a o batjocura.
Si totusi, de ce ea?
El,nu stia ce impact avea.
Ea,cu greu respira.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Dar de ce trebuie ca ea să fie rănită
Pot fi şi şcenarii mai bune.
Eu am mare incredere.
Imi place poezia şi aştept mai multe scrieri.
Sa ai inima bună
Trimiteți un comentariu