Nimic mai mult
Merg pe hol, incetisor,
Ma simt un simplu muritor.
Deodata, din spate se-aude un „mi-a fost dor”.
Ma intorc si zambesc.
Ochii se deschid, ma trezesc.
Reverie, nimic mai mult.
Toata incep a tremura
Sau uneori a-mi pierde cunostinta
Cand parca aud ca un ecou vocea ta.
Incerc a ma desmierda,
E prea tarziu, sunt deja in lumea ta.
Apoplexie, nimic mai mult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu