Au dat amintirile navala peste mine. Nu stiu de ce. dar nici nu cred ca vreau sa aflu. Insa stiu ceva. Orice s-ar intampla nu am sa ma intorc in trecut. Am sa traiesc in prezent privind la viitor, visand la ceva ce mi-as dori sa se intample. Nu am sa fac aceeasi prostie de doua ori. Cum spune si melodia, a doua oara n-o mai fac.
Amintirile sunt o parte din mine. Au ramas impregnate in mintea mea ca o pata ce nu o mai poti scoate orice ai incerca sa faci. Unele dor, altele nu. Unele ma fac sa zambesc cand imi aduc aminte, altele ma intristeaza. Intr-un timp uram faptul ca pot fii asa slaba incat sa cred orice soapta de iubire ce mi se spunea. Acum nu e mai e asa pentru ca pot spune ca mi-am invatat lectia. Am invatat-o din greselile pe care le-am facut.
Ma vezi zambareata tot timpul, dar nu stii de fapt ce simt, cum ma simt. Sunt putine persoane care isi dau seama.
Imi amintesc momentul cand mi s-a spus "Te iubesc" prima oara. M-am simtit bine, dar totusi ciudat. Parca presimteam ceva si am avut dreptate. Mi-am amintit de primul an de liceu. Eram mica si creata, ca si acum de asemenea, cu o pofta de viata incredibila. Eram saltareata, nu-mi pasa de nimic si nu puneam mare accent pe a avea un prieten. Imi e dor de acea perioada. Nu cunosteam pe nimeni atunci si acum cunosc foarte multa lume, lucru ce imi place.
Mi-am amintit de vara petrecuta pe bulevard cu un el, pe banci. Mi-am amintit cat de fraiera am fost cand nu am spus ce aveam de spus, ca nu m-am impus cand trebuia.
Parca mi-as dori sa dau timpul inapoi. Dar mai bine nu. Acum, dupa tot ce s-a intamplat, nu mai regret nimic. Au fost momente frumoase, dar si urate. Se mai intampla. Viata nu e numai lapte si miere, iar fericirea nu o cumperi de la magazin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
„ Am iubit si am fost iubita… Atunci insa, nu stiam ca nimic nu dureaza o viata. Ca suntem supusi schimbarii. Cuvinte ca “te vei uita in urma si vei zambi”, urmate intrebarii “ce am sa fiu fara tine?”, imi loveau tiparele de gandire, pe care le pretuiam atat de mult, cu intelesul lor ascuns. De ce nu m-as fi putut bucura si peste ani de prajitura facuta de mainile lui care era mai dumnezeiasca decat orice delicatesa scornita de mine intr-o casnicie lunga, gospodarita cu grija? De ce n-as mai fi savurat imbratisari lungi si duioase pana la adanci batraneti? Am invatat din suferite proprii ca nu exista relatii si nu exista cuplu. Intr-un doliu mai lung decat iubirea propriu-zisa am inteles ca libertatea si momentul prezent sunt singurele realitati ale unei vieti minunate. Ca el e el si eu sunt eu, doi oameni care s-au intalnit intr-un moment in care fiecare dintre ei aveau mai multa nevoie de altcineva. Si cand alchimia s-a strecurat pe langa noi pe nesimtite, a mai ramas inca o data el si eu. Nu gazduiesc nici furii, nici tristeti… doar bucuria de a fi acum in fiecare sclipire de lumina si iubire
<> — Khalil Gibran (Profetul)”
Scuze! Poezia era asa:
"Dar e bine sa existe spatii in acest impreuna al vostru.
Pentru ca vanturile cerurilor sa poata dansa printre voi.
Iubiti-va unul pe altul dar nu faceti din iubire opreliste.
Fie, mai degraba, o mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va, unul altuia cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur.
Intocmai cum strunele lautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa, una in paza celeilalte,
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt." — Khalil Gibran (Profetul)
Cineva trece printr-un proces de maturizare. Sunt atât de mândră de tine, Creaţo!!! :x
Îţi dedic: Culture Beat - Anything. :*
Trimiteți un comentariu